Dragii mosului (sau duduiei - adaptam:D), a fost o data ca nicioadata ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, a fost odata intr-un regat un restaurant popas unde se faceau cei mai buni, mai proaspeti, mai mari si mai ademenitori papanasi de pe tot cuprinsul regatului. Smantana si dulceata curgeau valuri valuri de pe crestele rumenite ale papanasului, miezul era moale si pufos de se topea in gura, determinand o adevarata revolta a glandelor salivare.
Coexistand cu acest popas producator de cei mai buni papanasi, intr-un regat vecin, o printesa cu capsoru-i delicat in palme visa cu ochii deschisi la o imbucatura din preaminunatii mai sus mentionati. Avea o istorie lunga cu popasul nostru, multe vizite consemnate si mai multi papanasi mancati, de fiecare data cu aceeasi pofta, de fiecara data la fel de buni. Dar, eheeei, dragii mosului, era cale lunga de batut pana la popasul papanasilor care se afla, dupa cum am zis, in regatul vecin...si calare pe 130 de cai de metal tot iti trebuia o ora si mai bine sa ajungi in locul nostru de poveste.
Dar cum dorinta printesei este porunca, toti cei 130 de cai au fost scosi din grajdurile regale si pusi in slujba ei. "Diii, calutii mei, diiii!", zise printesa si schimba intr-a sasea. Si vai, dar ce greu trecea timpul! Gatlejul se uscase de dor de papanas suculent iar mintea plasmuia cele mai neobrazate fantasme papanasesti. Intr-un final au ajuns (printesa si companionul ei, ca erau doi), s-au asezat la prima masa care le-a iesit in cale si au cerut un meniu. Se cuvenea ca pe langa papanasii mult doriti sa mai imbuce si altceva asa ca au incropit in mintea lor o masa cum se cuvine, cu felul I, felul II si desert.
Si vorba, dragii mosului, a decurs in felul urmator:
-Ziua buna! Cu ce putem sa va ospatam astazi?
-Pai am vrea doua portii de ciorba de fasole...
-S-a notat!
-...doua portii de papanasi cu dulceata si smantana...
-N-avem!
...primul fior rece trecu peste spinarea celor doi...
-Bine, atunci cu ciocolata sa fie.
-N-avem nici cu ciocolata, n-avem deloc.
Ooh, nu, dar nu se poate asa ceva! Zeci de ganduri mai putin roz si delicate si total nedemne de a fi consemnate aici traversara mintea printesei, trei tornade trecura prin fata ochilor ei si o jalba de foc ii iesi pe-o ureche. "Respira, respira" isi zicea in gand, "se mai intampla, fii zen si alege altceva, stiu ca ai puterea sa alegi altceva".
-Huuh, bine, atunci dati-ne doua portii de clatite.
-N-avem clatite!
Ei, si iar vartejul de ganduri, iar tornada de cuvinte nerostite, iar jalbele de foc...
(acum, intre noi fie vorba, dragii mosului, cum Dumnezeule mare sa nu ai clatite cand iti ia 3 minte sa prepari aluatul si inca doua sa le faci!!!!)
-Huuuh, sa trecem la felul doi (dupa ce, bineinteles printesa isi arata suferinta si dezamagirea cauzata de lipsa papanasilor in fata chelnerului nepasator). Vreau o portie de salata de vinete cu...
-N-avem!
-Huuuh (iar respira adanc), atunci o salata de ardei copti cu...
-N-avem!
-Aduceti-mi un pahar de apa atunci.
Printesa trantea si bufnea, o apucase ameteala si era tare nervoasa, dar mai era totusi un licar de lumina. In ciorba de fasole statea toata puterea popasului de se salva in fata ochilor scanteietori ai printesei si toata speranta printesei de a nu se intoarce flamanda inapoi in regatul ei.
Si a venit si fasolea...
Tamtananaaam, prima inghititura. Printesa ridica usor lingura de pe servetelul aflat in dreapta farfuriei si, cu o usoara teama o afunda in lichidul aburind pentru o prima impresia....scotocind in maruntaiele ciorbei gasi frunze de patrunjel proaspat (desi ei ii placea cu tarhon), niste boabe urise de fasole (desi ei ii placeau cele marunte) si niste bucati de sunca alba si grasa (desi ei ii placea costita). Lingura s-a ridicat incet in aer ducand catre buzele intredeschise ale printesei lichidul tremurator in care mai licarea ultima speranta.
Dupa cateva mestecaturi ciorba a alunecat pe gatlej si in acelasi timp si pe masura ce fasolea cobora spre stomac, tensiunea printesei crestea si la fel si diametrul cohilor ei. Eii bine, dragii mei, ciorba era acra de parca printesa noastra venise la popas sa se trateze pentru o mahmureala, nu sa savureze alaturi de companionul ei un pranz delicios in natura, incununat de cei mai buni papanasi...pana atunci.
Furioasa la culme, printesa a baut paharul cu apa comandat ca sa-si mai racoreasca putin nervii, a incalecat pe cei 130 de cai si dusa a fost ca sa povesteasca mai departe in regatul ei despre moartea papanasului si despre cum popasul "La 2 iepurasi" de langa Babadag (jud Tulcea) nu mai merita in nici un chip sa-i fie calcat pragul.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa!
